„În vremea aceea au coborât în Capernaum Iisus și Mama Sa și frații și ucenicii Săi, și acolo n-au rămas decât puține zile. Și erau aproape Paștile iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Și a găsit
10 Mai, 2024
Biblia - verset cu verset: „Zilele anilor vieţii mele...“?
Facerea 11, 17: „Iar după naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit trei sute şaptezeci de ani şi a născut fii şi fiice şi apoi a murit.“
Eber (Ever, după alte traduceri), strămoşul despre care ştim că a locuit o bună perioadă de timp într-o zonă situată la est de Eufrat - râul „apei dulci“ sau râul „rodniciei“ care uda odinioară grădina Edenului -, este cel care a dat numele poporului evreu. El a trăit 504 ani, înscriindu-se în categoria patriarhilor vechitestamentari, cu o perioadă îndelungată de viaţă. În cuprinsul Sfintei Scripturi, putem însă afla că cei care nu au trăit la fel de mult ca strămoşii biblici îşi plângeau păcatele şi lipsa pocăinţei lor în durata scurtă de viaţă pe care au avut-o. Astfel, întâlnim exemplul patriarhului Iacov, care trăise până la o vârstă de o sută treizeci de ani şi se plângea totuşi că nu trăise prea mult, precum strămoşii săi: „Şi a zis Iacov lui Faraon: «Zilele anilor vieţii mele... sunt o sută treizeci; puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele, nu au ajuns la zilele anilor vieţii părinţilor mei»“ (Facerea 47, 9). Această mărturisire este un indiciu că primii patriarhi au trăit într-adevăr foarte mult, iar urmaşii lor de mai târziu ştiau bine asta, informaţie păstrată în mentalul colectiv de mai târziu.
