„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Binecuvântatele bucurii ale crucii
Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă. Luca 14, 25-35
Ne atrage atenția Domnul Iisus Hristos, nu ne putem numi ucenici ai Săi dacă nu-L urmăm necondiţionat. Mai presus de toate cele care ne leagă de această viaţă trebuie să avem dorinţa de a ne uni cu Domnul Hristos, de a ne mântui. Sfânta Cruce este deopotrivă şi simbolul morţii, dar şi al învierii şi al împlinirilor sufleteşti. Când Mântuitorul ne îndeamnă să ne luăm crucea şi să-L urmăm, ne aminteşte şi de dificultăţile care pot apărea pe acest drum. Noi renunţăm la ceva trecător pentru a putea dobândi cele nepieritoare. Împărăţia lui Dumnezeu se dobândeşte cu multă osteneală şi cel care vrea să o câştige are nevoie de puternice motivaţii. Cine ocoleşte crucea nu poate avea binecuvântatele bucurii ale crucii. Să fim conştienţi că fiecare dintre noi ducem în spate o cruce. Ea este pe măsura puterilor noastre: nici prea grea, dar nici foarte uşoară. Părintele Cleopa aşa ne învaţă: „Mântuitorul aşteaptă, împreună cu îngerii din ceruri şi cu toţi sfinţii, mântuirea sufletului tău.”