Braţele Dreptului Simeon, speranţele de mântuire a lumii

Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui. Luca 2, 22-40

Sfântul Luca ne-a lăsat ca mărturie momentul când Pruncul Iisus Hristos a fost adus de către Fecioara Maria şi Dreptul Iosif la templu, spre închinare. Fiul Tatălui ceresc este primit în casa Tatălui ceresc. Aici, bătrânul Simeon a întâmpinat şi a primit pe braţele sale pe Cel prezis şi aşteptat de lumea întreagă, pe Izbăvitorul. Braţele lui Simeon au fost, de fapt, speranţele de mântuire a generaţii întregi. Pe aceste nevrednice braţe, Dumnezeu ne oferă Mielul Cel care ridică păcatele lumii. Cuvintele rostite de el, „Acum slobozeşte”, au fost mai mult decât o cerere de dezlegare, au fost o rugăciune a întregului popor. Domnul Hristos a venit în această lume atunci când omul a avut nevoie de pace, lumină şi binecuvântare. În templu era şi Prorociţa Ana, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea, în post, rugăciune şi smerită aşteptare. Oare noi mai aşteptăm cu emoţie pe Mântuitorul? Ne mai putem bucura de prezenţa şi binecuvântarea Sa? Sufletele noastre să fie Templul în care vine Domnul Hristos.