Când punem capăt rugăciunii...

Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Marcu 7, 14-24

Tot mai des putem auzim voci care afirmă că învăţăturile Domnului Iisus Hristos ar fi învechite şi că nu se mai potrivesc omului modern. Unii consideră că este nepotrivit să vorbim despre Cruce, rugăciune sau smerenie. Mulţi trăiesc ca şi cum nu ar exista o zi a judecăţii. Accentul cade doar pe ceea ce-ţi poate oferi momentul, pe trăirea facilă şi iresponsabilă. Dacă citim cu atenţie fragmentul evanghelic de astăzi, vom constata cât de actuale sunt mustrările Domnului Hristos. Ceea ce distruge sufletul omului sunt acele fapte care ies din inima omului. Să ne întrebăm: De ce există atâta răutate în timp ce oamenii vorbesc tot mai mult despre pace, înţelegere şi colaborare? Iată care este răspunsul Domnului Hristos: din cauza cugetelor rele, a lăcomiilor, a vicleniilor, a înşelăciunilor, a neruşinărilor, a invidiilor, a hoţiilor, a desfrânărilor, a ignoranţei şi a nepăsării. Sfântul Efrem Sirul aşa ne învaţă: „Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască.”