Cântări liturgice: Pe pământ, a locuit cu îngerii şi sfinţii

"Întru tine părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, şi cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioase părinte Dimitrie, duhul tău."

Preacuviosul Părinte Dimitrie este cel întru care cu osârdie s-a mântuit cel după chip. Dimitrie, asemenea nouă, creat după chipul lui Dumnezeu şi în perspectiva nesfârşitei asemănări cu Creatorul, a atins în viaţa sa în trup cea mai înaltă culme a sfinţeniei vieţii, şi anume, desăvârşirea creştină. Întru sine, chipul dumnezeiesc s-a contopit în asemănarea cu Dumnezeu, prin strânsa conlucrare dintre harul Său, primit la Botez, şi voinţa sa, liberă de orice fel de pătimire sau pornire păcătoasă. Însă calea spre atingerea acestui scop ceresc presupune un deosebit efort duhovnicesc, concretizat în luarea crucii şi urmarea lui Hristos (Marcu 8, 34). În acelaşi timp, viaţa şi cunoaşterea duhovnicească se realizează prin curăţirea de patimile egoismului, eliberarea de plăcerile trupului şi înnobilarea sufletului nemuritor cu virtuţile creştineşti. Troparul ne învaţă că pe drumul desăvârşirii nu trebuie să dispreţuim trupul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit, ci ne îndeamnă să acordăm întâietate şi preocupare faţă de viaţa sufletească, să lăsăm deoparte grijile şi plăcerile materiale care nu fac decât să ne arunce pe noi, oamenii, în lanţurile robiei trupului. Drept urmare, şi noi, după exemplul Cuviosului Părinte Dimitrie, putem deveni, prin har, credinţă, post, rugăciune şi iubire de semeni, încă de pe pământ, locuitori ai vieţii cereşti, adică împreună locuitori cu îngerii şi cu toţi sfinţii, părtaşi ai bucuriei luminii celei veşnice, pe care Milostivul Dumnezeu o revarsă peste întreaga noastră fiinţă.