Cântările Ortodoxiei: „Hristos se naşte, slăviţi-L!“

Dis de dimineaţă, în ziua sărbătorii Naşterii Domnului, prăznuirea începe cu Utrenia; în cadrul acesteia credincioşii aflaţi în biserică vor auzi îndemnurile "Toată suflarea să laude pre Domnul… lăudaţi pre Domnul din ceruri…" pentru că "Astăzi toate se umplu de bucurie, Hristos născându-Se din Fecioară"; urmează mai apoi, la vremea ei, Catavasia Naşterii Domnului, denumirea acestui fel de cântare provenind din limba greacă şi însemnând coborârea sau venirea cântăreţilor în mijlocul bisericii, între credincioşi, tradiţie care se mai păstrează astăzi numai în unele mănăstiri; în conţinutul catavasiei, bucuria sărbătorii îşi face foarte simţită prezenţa: "Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preslăvit!"; tot în acest context vom afla şi condacul, adică un scurt rezumat: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fire naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; îngerii cu păstorii măresc, iar magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci"; ca o încununare a acestor cântări vom afla irmosul, care se traduce "versul cel dintâi": "Taină străină văd şi preamărită, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluirea întru care S-a culcat Cel neîncăput, pe Care lăudându-L, Îl slăvim".