Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Catismele

Catismele

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 09 Iunie 2013
În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi, pentru a fi utilizaţi în cult, în 20 de grupe numite catisme. Acestea sunt formate din versete de psalmi legate tematic (psalmii dimineţii, ai nopţii etc.). Catismele sunt astfel rânduite, încât să poată fi parcurse în întregime într-o săptămână. Se citesc în timpul celor şapte Laude bisericeşti, începând de la Vecernia de sâmbătă seara, cu catisma întâi, şi se încheie la Utrenia din sâmbăta următoare. În Postul Mare, catismele se citesc de două ori. Se mai numesc şi şezănde, pentru că în timpul citirii lor se poate sta în strană.

Tămâia

Tămâia este răşina unor arbori care, în contact cu aerul, se încheagă, asemenea răşinei brazilor. Ea intră ca ingredient la prepararea Sfântului şi Marelui Mir. Tămâia era adusă ca ofrandă la templul iudaic. În creştinism este considerată ca o jertfă curată, cu bun miros, al cărei fum înmiresmat însoţeşte toate actele cultului. Tămâia face parte din simbolurile de cult, fiind un aromat natural, folosit în toate religiile, din vremuri străvechi. Tămâierea persoanelor sfinte sau a icoanelor este semn de cinstire. Când se tâmâiază lucruri care trebuie sfinţite, ea simbolizează harul divin ce se pogoară prin rugăciune.