„Ce poate da omul în schimb pentru sufletul său?”

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Marcu 8, 34-38

Să reflectăm mai profund la cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? Altfel spus, ce poate omul să ofere pentru a dobândi mân­tuirea sufletului? Înţelegem din cuvintele Mântuitorului urmă­toarele: avem obligaţia morală să ne îngrijim de sufletul nostru cel puţin în aceeaşi măsură cum ne îngrijim de trupul nostru; apoi, sunt anumite fapte speci­fice pe care le putem face pen­tru sufletul nostru. Şi ne gân­dim aici la cele pe care sfinţii, cei care s-au învrednicit să dobândească veşnicia divină, le-au făcut pentru sufletele lor. Ei în mod responsabil şi neşovăielnic şi-au luat crucea şi au urmat pe Domnul Hristos. Calendarul nostru este plin de cuvioşi şi sfinţi care au urcat cu bucurie pe Golgota vieţii şi şi-au răstignit firea umană. Astăzi privim cu luare aminte la viaţa Sfintei Parascheva şi a Sfântului Neofit Zăvorâtul. Ei sunt rugători pentru mântuirea sufletelor noastre. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: noi îi cinstim pe sfinţi imitându-i.