„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
„Ceea ce doresc eu este şi pe placul lui Dumnezeu?”
El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. Luca 16, 15-18; 17, 1-4
***
Multe am dori să realizăm, însă vedem din spusele Domnului Iisus Hristos că multe din cele dorite nu ne sunt de folos pentru sufletele noastre. Uneori trăim cu impresia că toate cele dorite de noi sunt bune şi determinante pentru viaţa noastră, însă în cele din urmă se dovedesc a fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi distructive pentru viaţa noastră duhovnicească. Uneori suntem fascinaţi de promisiuni pompoase sau de frumoase cuvinte. Ne angajăm în ciudate dispute fără miză sau trăim la limita umanului din dorinţa de o ieftină popularitate. Este bine să avem dorinţe de împlinire şi să avem idealuri pentru care să luptăm; însă acestea trebuie să fie în acord cu învăţăturile Domnului Hristos şi să ne călăuzească paşii spre Împărăţia lui Dumnezeu. Să ne întrebăm: ceea ce doresc eu este şi pe placul lui Dumnezeu? Părintele Paisie Olaru, duhovnicul de la Mănăstirea Sihăstria din ţinutul Neamţului, spunea ucenicilor săi astfel: „Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă şi cui să dea.”