Cei care-L iubesc pe Dumnezeu nu se pierd

Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit. Dar zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă. Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie. În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta. Matei 11, 20-26

Evanghelia citită ne aduce mărturie despre cuvintele de mustrare ale Domnului Iisus Hristos adresate locuitorilor din Horazin şi Betsaida. Mântuitorul a atras atenţia asupra faptului că, deşi în cele două localităţi El a săvârşit mai multe minuni, cei de acolo au rămas insensibili, nu s-au pocăit şi au continuat să facă aceleaşi păcate. Avem impresia, atunci când citim aceste cuvinte, că mustrările Mântuitorului nu ne vizează şi pe noi. Să nu ne amăgim! Oare nu am citit sau nu am auzit în nenumărate rânduri poruncile Domnului Hristos, însă ne-am văzut de viaţă ca şi mai înainte? Am trăit cu falsa impresie că cele scrise în Noul Testament au cel mult valoare istorică. Mântuitorul ne vorbeşte părinteşte şi despre o zi a judecăţii, şi atunci în faţa lui Dumnezeu nu putem tăinui nimic din cele săvârşite. Să ne întrebăm în mod responsabil: Ce va fi cu sufletul meu? Se va bucura de vederea lui Dumne­zeu sau va merge la osânda veşnică? Cei care-L iubesc pe Dumnezeu nu se pierd, ci se înveşnicesc!