Celor care se îndoiesc de Învierea Domnului

În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.         Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui. (Matei 22, 23-33)

***

Saducheii L-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos cum va fi judecată o femeie care a fost căsătorită cu şapte fraţi - era vorba despre căsătoria de levirat. Saducheii nu credeau în înviere şi prin astfel de exemple voiau să arate că învierea nu este posibilă. Asemeni sadu­chei­lor, sunt mulţi care se îndoiesc de Învierea Domnului Hristos şi implicit de învierea nostră. Folosesc pseudoar­gumente care, în concepţia lor, susţin teoriile pe care ei le îmbrăţișează. Este problema lor dacă mai cred sau nu în înviere. Eu ştiu că, pe Cruce fiind, Dom­nul Hristos a spus tâlharului, care şi-a recunoscut păcatele: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”. Şi dacă Hristos a spus, eu un simplu muritor nu pot pune la îndoială cuvintele lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul aşa ne învaţă: „Cel care crede se teme; cel care se teme se sme­reşte; cel ce se smereşte se îmblânzeşte; cel blând păzeşte poruncile; cel care păzește poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumne­zeiesc.” (Pr. Dumitru Păduraru)