Cine este mai mare să slujească celor mai mici

Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Şi a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Luca 9, 44-50

Ucenicii L-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: Cine este cel mai mare între ei? Fiind şi ei oameni, se interesau care este locul fiecăruia în faţa Domnului Hristos şi care ar putea fi locul lor în Împărăţia Lui. Premisa de la care au plecat ei era una păguboasă şi neconstructivă: doreau şi căutau o anumită ierarhizare prin excludere şi nu prin comuniune. Însă Domnul Hristos le-a spus: „Cine este mai mic între voi, acela este mai mare!” Şi le-a dat ca exemplu un copil. Deci, cine voia să fie mai mare era necesar să fie nevinovat, sincer şi curat, aşa ca şi sufletul unui prunc. Să fim cu luare aminte: funcţiile şi măririle vremelnice nu trebuie să ne dezumanizeze. Nu suntem zei, ci simpli muritori. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!”