Curăţia inimii şi a gândurilor

Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Matei 15, 12-21

Evanghelia de astăzi ne redă continuarea unei discuţii începute de Domnul Iisus Hristos cu fariseii. Aceştia s-au scandalizat la auzul cuvintelor: „Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurca pe om”. Domnul Hristos le-a arătat că ceea ce iese din gura omului pleacă din inimă. Ceea ce spurcă pe om sunt gândurile rele, cele de ucidere, de desfrânare, gânduri care aduc defăimări şi insinuări. Acestea toate spurcă pe om, fiindcă pleacă din inima lui. Spălatul mâinilor aduce o curăţire exterioară, însă mai importantă este curăţirea interioară, curaţia inimii şi a gândurilor. Acest lucru se va putea ­realiza doar când în mintea noastră vor fi gânduri bune, iar în inimă vor fi doar fapte vrednice de numele de creştin. Nu bârfa te înalţă, ci vorba bună şi înţeleaptă. Dacă privim în inima noastră, ce vom descoperi? Omul a fost creat pentru a fi bun şi spre a lucra binele. Binele aduce un alt bine; binele zideşte binele.