Cuvintele-porunci de pe munte

Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Luca 6, 24-30

Cele mai importante învăţături ale Domnului Iisus Hristos sunt cele cuprinse în Predica de pe munte. Se numeşte Muntele Fericirilor, întrucât la începutul cuvântării Domnul Hristos a rostit Fericirile. Privind dintr-o altă perspectivă, muntele este cel care ne îndeamnă spre înălţare; muntele este locul meditaţiei, al liniştii şi al rugăciunii. Acolo poţi înţelege mai lesne cuvintele-porunci ale Mântuitorului. Profunzimea cuvintelor ne pătrunde şi ne îndeamnă la meditaţie şi acţiune. Ne gândim cum este să-ţi iubeşti vrăjmaşii, cum să binecuvântezi pe cei care te blesteamă, cum este să te rogi pentru cei care-ţi fac rele. Sunt lucruri pe care nu le putem înţelege dacă nu urcăm muntele smereniei. Un dram de smerenie şi un bob de umilinţă nu dăunează nimănui. Când renunţăm la orgolii personale şi la egoism, Domnul Hristos pătrunde în inima fiecăruia şi ne aduce pace, lumină, smerenie şi binecuvântare. Doar de pe smeritul deal al Golgotei se vede liniştitoarea lumină a Învierii!