Cuvintele Sale deschideau ferestre spre veşnicie

Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Luca 6, 24-30

Cele mai importante învăţături ale Domnul Iisus Hristos sunt cuprinse în Predica de munte. Numim această cuvântare astfel deoarece a fost rostită pe o colină mai înaltă, numită până astăzi Muntele Fericirilor. Acolo sus, toţi cei care I-au ascultat aceste cuvinte au fost împresionaţi de profunzimea şi realismul lor. El nu oferea învă­ţături doar pentru această lume, ci cuvintele Sale deschi­deau ferestre spre veşnicie. Chiar dacă suntem la două milenii de timpul când au fost rostite, profunzimea cuvintelor Sale ne pătrunde şi ne îndeamnă la meditaţie. Ne gândim cum este să-ţi iubeşti vrăjmaşii, cum să binecuvântezi pe cei care te blesteamă, cum este să te rogi pentru cei care-ţi fac rele. Sunt lucruri pe care nu le putem înţelege dacă nu strecurăm în inima noastră un dram de sme­renie. Când renunţăm la orgolii personale, Domnul Hristos pătrunde în inima fiecăruia şi aduce pace, lumină, smerenie şi binecuvântare.