„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau,
Cuvintele Sale implicau şi mobilizau
Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. Luca 8, 1-3
Sfântul Luca ne mărturiseşte cum era perceput Domnul Iisus Hristos şi învăţăturile Sale. Unii au gândit că El este un proroc sau un oarecare învăţat iudeu. Însă după ce-I ascultau cuvintele se simţeau destinatarii binevestirii. Nu mai erau ascultători de conjunctură, ci se simţeau datori să poarte în suflete cuvintele Sale. Învăţăturile Mântuitorului aveau o forţă deosebită, schimbau mentalităţi şi obiceiuri, implicau şi mobilizau. Ne mai spune Evanghelia că Mântuitorul era însoţit şi de câteva femei evlavioase: Maria Magdalena, Ioana, soţia lui Huza, Suzana şi altele. Ele erau în preajma Sa slujindu-I cu smerenie, adică făceau diaconie. Misiunea lor împletea evlavia şi smerenia cu sensibilitatea specific feminină. Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina aşa ne învaţă: „Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, fiindcă se odihneşte în iubirea Domnului precum se odihneşte călătorul lângă izvor”.