„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Cuvintele Sale implicau şi mobilizau
Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. Luca 8, 1-3
Sfântul Luca ne mărturiseşte cum era perceput Domnul Iisus Hristos şi învăţăturile Sale. Unii au gândit că El este un proroc sau un oarecare învăţat iudeu. Însă după ce-I ascultau cuvintele se simţeau destinatarii binevestirii. Nu mai erau ascultători de conjunctură, ci se simţeau datori să poarte în suflete cuvintele Sale. Învăţăturile Mântuitorului aveau o forţă deosebită, schimbau mentalităţi şi obiceiuri, implicau şi mobilizau. Ne mai spune Evanghelia că Mântuitorul era însoţit şi de câteva femei evlavioase: Maria Magdalena, Ioana, soţia lui Huza, Suzana şi altele. Ele erau în preajma Sa slujindu-I cu smerenie, adică făceau diaconie. Misiunea lor împletea evlavia şi smerenia cu sensibilitatea specific feminină. Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina aşa ne învaţă: „Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, fiindcă se odihneşte în iubirea Domnului precum se odihneşte călătorul lângă izvor”.