„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Dicţionar de teologie: Acatist: imn de mulţumire
În vorbirea populară, prin acatist se înţelege şi pomelnicul pe care îl dă credinciosul spre pomenire preotului la biserică. În sensul de rugăciune, imnografia ortodoxă cunoaşte acatiste închinate Sfintei Treimi, Sfintei Cruci şi unora dintre sfinţi. Un acatist de largă circulaţie este cel închinat Maicii Domnului "apărătoare Doamnă" a Constantinopolului, capodoperă a imnografiei bizantine. Acatistul acesta are forma unui poem compus din 24 de icoase şi condace, fiecare icos fiind urmat de o litanie alcătuită din 12 stihuri (după descrierea din Apocalipsă, cap. 12) care se încheie cu invocaţia "Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!". Acatistul dă o expresie cultică învăţăturii despre Maria, maică a Unuia din Sfânta Treime, sau "Născătoare de Dumnezeu" Theotokos, promulgată la Efes, precum şi a altor aspecte principale ale hristologiei şi mariologiei din secolele al V-lea - al VI-lea.





