Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Data: 31 Iulie 2009

- litanie ( - liti, i = rugăciune, procesiune): era, în primele veacuri ale Bisericii, dar şi astăzi, rugăciunea obştească făcută de mulţimea credincioşilor, în frunte cu clerul, sub formă de procesiune solemnă, afară din biserică sau chiar afară din sat sau oraş. Această formă de litanie-procesiune se făcea în vechime mai ales în cazuri de mari nenorociri sau calamităţi (secetă, inundaţii, molime, războaie, cutremure etc.), când, prin cântări religioase şi rugăciuni, se invoca mila şi îndurarea lui Dumnezeu pentru îndepărtarea nenorocirilor. Asemenea litanii sau procesiuni cu rugăciuni ocazionale (ex., sfeştanii pentru ploaie, când e secetă) le face şi azi Biserica Ortodoxă. Litii (litanii) se numeau şi procesiunile de noapte, organizate de Sf. Ioan Gură de Aur (când era patriarh la Constantinopol), precum şi de alţi mari ierarhi din sec. IV-V, pentru combaterea ereziilor cu ajutorul imnelor ortodoxe, cântate de credincioşi. La rugăciunile vechilor litii procesionale, s-a adăugat, cu timpul, un ceremonial nou, în cadrul căruia se binecuvintează artosele (pâinile) adu-se de credincioşi la biserică împreună cu puţin vin şi untdelemn, la sfârşitul slujbei Vecerniei din ajunul marilor praznice, spre cinstirea şi pomenirea sfinţilor sărbătoriţi. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)