„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Dicţionar liturgic
Laudele sunt cântările principale ale rânduielii Utreniei. În ele se sintetizează teologia sărbătorii sau a sfântului zilei respective.
Laudele sunt şi slujbele de peste zi grupate într-o serie care se numesc în general cu un termen consacrat „Cele şapte laude“, şi anume: Vecernia (slujba de seară), Pavecerniţa sau Dupăcinarea (rugăciunea de după cină sau înainte de culcare), Polunoşniţa sau Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopţii), Utrenia (slujba de dimineaţă) şi Orele sau Ceasurile, în număr de patru (I, III, VI, IX), adică rugăciunile de la începutul celor patru sferturi ale zilei. Slujba celor şapte Laude începe cu Vecernia, conform Tradiţiei moştenite de Biserica creştină din Vechiul Testament, când începutul zilei liturgice sau bisericeşti se socotea nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci de cu seară. De aceea, în cărţile de slujbă (Minee, Octoih, Triod şi Penticostar), lauda liturgică a fiecărui sfânt sau a fiecărei zile bisericeşti începe cu slujba de seară, adică cu Vecernia.








