Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Data: 23 Iunie 2009

- Camilafcă ( - epicalimmaihon) se numeşte potcapul acoperit cu un văl negru ce atârnă până la jumătatea spatelui şi pe care îl poartă ierarhii şi călugării ortodocşi când asistă la slujbă în zilele de sărbătoare, precum şi la anumite ceremonii. Această camilafcă se acordă monahului când e tuns în monahism şi primeşte rasa (haina de călugăr). Semnificaţia teologică a acestui obiect vestimentar monastic este aceea că monahul este omul îmbrăcat cu toate armele lui Dumnezeu pentru a sta şi a lupta împotriva răului (Efeseni capitolul 6). În această îmbrăcare ritualică şi spirituală, Sfântul Apostol Pavel cheamă pe creştini: „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6, 17). Camilafca devine aşadar o piesă din arsenalul duhovnicesc al călugărului, care îi apără creştetul şi îi păzeşte mintea întinsă către Dumnezeu, arătând că Stăpânul sau Capul monahului este Dumnezeu. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)