„În vremea aceea, când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către Muntele care se cheamă al Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el
Dicţionar liturgic
- Camilafcă ( - epicalimmaihon) se numeşte potcapul acoperit cu un văl negru ce atârnă până la jumătatea spatelui şi pe care îl poartă ierarhii şi călugării ortodocşi când asistă la slujbă în zilele de sărbătoare, precum şi la anumite ceremonii. Această camilafcă se acordă monahului când e tuns în monahism şi primeşte rasa (haina de călugăr). Semnificaţia teologică a acestui obiect vestimentar monastic este aceea că monahul este omul îmbrăcat cu toate armele lui Dumnezeu pentru a sta şi a lupta împotriva răului (Efeseni capitolul 6). În această îmbrăcare ritualică şi spirituală, Sfântul Apostol Pavel cheamă pe creştini: „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6, 17). Camilafca devine aşadar o piesă din arsenalul duhovnicesc al călugărului, care îi apără creştetul şi îi păzeşte mintea întinsă către Dumnezeu, arătând că Stăpânul sau Capul monahului este Dumnezeu. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)





