Dicţionar liturgic

- Rusaliile (din lat. rosalia, care înseamnă la romani sărbătoarea trandafirilor - rosa,-ae) în creştinism e Duminica Cincizecimii (lat. Dominica Pentecostes; gr. - I Pentikosti Imera) sau Pogorârea Sfântului Duh, numită şi Duminica Mare.

Se numeşte Cincizecime pentru că se sărbătoreşte la 50 de zile de la Învierea Domnului şi pentru că atunci sărbătoreau şi evreii praznicul Cincizecimii. În această zi S-a pogorât Duhul Sfânt sub forma limbilor de foc asupra Sfinţilor Apostoli, care din acea zi au început propovăduirea Evangheliei în lume, după porunca Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le...“ (Matei 28, 19). În ziua aceea, în urma predicii Apostolilor, s-au botezat trei mii de oameni, constituind prima comunitate creştină din Ierusalim. De aceea, această zi a Cincizecimii este şi sărbătoarea naşterii Bisericii creştine (Faptele Apostolilor 2, 41).

Este cea mai veche sărbătoare creştină, după Sfintele Paşti, fiind prăznuită încă din vremea Apostolilor. Evreii aveau o sărbătoare numită Cincizecime care era închinată primelor roade, fructe şi flori. Ca un ecou al acestor tradiţii, în biserici se aduc de către creştini şi se împart frunze verzi de tei sau nuc, pe care întâi le binecuvântează preotul; acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfântului Duh care s-au pogorât asupra Apostolilor.

În ziua Cincizecimii, după Sfânta Liturghie, la „Vecernia plecării genunchilor“, se citesc mai multe rugăciuni în care Biserica se roagă pentru credincioşii vii şi morţi, conştientă de apusul istoriei după evenimentul Învierii şi al Cincizecimii. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)