Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Data: 10 Iunie 2009

- Rusaliile (din lat. rosalia, care înseamnă la romani sărbătoarea trandafirilor - rosa,-ae) în creştinism e Duminica Cincizecimii (lat. Dominica Pentecostes; gr. - I Pentikosti Imera) sau Pogorârea Sfântului Duh, numită şi Duminica Mare.

Se numeşte Cincizecime pentru că se sărbătoreşte la 50 de zile de la Învierea Domnului şi pentru că atunci sărbătoreau şi evreii praznicul Cincizecimii. În această zi S-a pogorât Duhul Sfânt sub forma limbilor de foc asupra Sfinţilor Apostoli, care din acea zi au început propovăduirea Evangheliei în lume, după porunca Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le...“ (Matei 28, 19). În ziua aceea, în urma predicii Apostolilor, s-au botezat trei mii de oameni, constituind prima comunitate creştină din Ierusalim. De aceea, această zi a Cincizecimii este şi sărbătoarea naşterii Bisericii creştine (Faptele Apostolilor 2, 41).

Este cea mai veche sărbătoare creştină, după Sfintele Paşti, fiind prăznuită încă din vremea Apostolilor. Evreii aveau o sărbătoare numită Cincizecime care era închinată primelor roade, fructe şi flori. Ca un ecou al acestor tradiţii, în biserici se aduc de către creştini şi se împart frunze verzi de tei sau nuc, pe care întâi le binecuvântează preotul; acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfântului Duh care s-au pogorât asupra Apostolilor.

În ziua Cincizecimii, după Sfânta Liturghie, la „Vecernia plecării genunchilor“, se citesc mai multe rugăciuni în care Biserica se roagă pentru credincioşii vii şi morţi, conştientă de apusul istoriei după evenimentul Învierii şi al Cincizecimii. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)