„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Dicţionar liturgic
- Gropniţa este, în vechile biserici moldovene (din secolele XVI-XVIII), o încăpere aşezată între naos şi pronaos, de obicei îngustă, menită să cuprindă mormintele ctitorilor bisericii.
Gropniţa se desparte de naos şi pronaos prin ziduri masive, transversale, cu câte o singură uşă de comunicare (ex. la Neamţ, la Humor). La alte biserici moldovene din aceeaşi epocă, pentru adăpostirea osemintelor ctitoriceşti s-au creat firide în pereţii laterali ai naosului, firide protejate de baldachine de piatră, de stil apusean (de exemplu, biserica lui Luca Arbore, din satul Arbore - Suceava) ori alinierea mormintelor de-a lungul pereţilor laterali ai naosului şi ai pronaosului (cum a procedat Ştefan cel Mare cu mormintele strămoşilor săi din Biserica Rădăuţilor ori Neagoe Basarab, în Mănăstirea Curtea de Argeş). Gropniţa poate fi şi o cameră subterană, aflată sub biserică, unde sunt ţinute osemintele ctitorilor şi ale credincioşilor, mai ales în mănăstiri. Astfel în Mănăstirea Neamţ, în cimitir, există o biserică, sub care se află o cameră tombală care adăposteşte osemintele şi craniile călugărilor adormiţi întru Domnul. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)








