Dicţionar liturgic

- Acoperămintele (I) ( - kalimmata = acoperitoare) sau pocroveţele sunt obiecte liturgice folosite la acoperirea Darurilor.

Ele sunt făcute din acelaşi material din care se confecţionează veşmintele liturgice. Există trei acoperăminte: unul pentru sfântul disc, altul pentru sfântul potir şi al treilea, mai mare, numit Aer, pentru acoperirea ambelor vase sfinte (discul şi potirul), care se folosesc în săvârşirea Liturghiei în cultul ortodox. Semnificaţia lor teologică este de acoperământ şi podoabă a Darurilor euharistice, dar au şi un rost utilitar, acela de a acoperi sfintele vase, pentru a împiedica pierderea sau căderea miridelor de pe sfântul disc sau a vinului din sfântul potir.

Acoperământul folosit pentru sfântul disc are formă pătrată şi se pune, la acoperirea Darurilor, peste sfântul disc şi steluţă, rostindu-se rugăciunea: „Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins. Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este tronul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor. Ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile“ (Psalmul 92). Acesta arată că sfântul disc devine, prin Liturghie, tronul dumnezeiesc de jertfă a lui Hristos, iar acoperământul este veşmântul de lumină necreată care acoperă apofatic tronul lui Dumnezeu. Acest procovăţ, împreună cu celelalte, este cădit la acoperirea Darurilor, semnificând puterea şi mireasma Duhului Sfânt care întemeiază liturgic slujba sfântă de consacrare şi sfinţire a Darurilor de către Dumnezeu.

Acoperământul pentru sfântul potir are formă de cruce greacă (cu braţe egale) şi se pune deasupra sfântului potir aşa încât fiecare dintre cele patru laturi ale crucii să cadă peste cupă. La acoperirea Darurilor, preotul cădeşte acest acoperământ rostind cuvintele „Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi de slava Ta este plin tot pământul“, arătând că sfântul potir devine, prin Liturghie, un cer, o boltă întoarsă spre Dumnezeu, iar bunătatea lui Dumnezeu este acoperământul de har şi de lumină al universului.

(pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)