Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Un articol de: Ioan Valentin Istrati - 23 Aprilie 2009

- Agheazma (gr. - to agheasma â sfinţire; - o aghiasmos tou idatos â sfinţirea apei) sau sfeştania (din slv. „sfeştanie“ sau „feştanie“ â luminare sau „slujba luminării“), sfinţirea apei este ierurgia cea mai de seamă a Bisericii de sfinţire a firii înconjurătoare şi cea mai des săvârşită în activitatea liturgică a preotului.

Această slujbă se săvârşeşte şi în Biserică, dar şi în alte locuri: în casele credincioşilor, la fântâni, la râuri şi izvoare, în grădini, pe ogor, la cererea credincioşilor şi după trebuinţele lor.

În biserică se săvârşeşte Agheazma mică, de regulă la fiecare zi întâi a lunii sau numai la 1 August (începutul Postului Adormirii Maicii Domnului), la 1 septembrie (începutul anului bisericesc) şi în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii), zile în care preoţii obişnuiesc să meargă cu botezul în casele credincioşilor. Termenul e folosit în limba română cu ambele înţelesuri, el însemnând şi apa sfinţită şi sfinţirea apei, adică slujba de sfinţire. Agheazma este folosită pentru sfinţirea caselor, a ogoarelor, a fântânilor, a oamenilor, a tuturor lucrurilor folosite de om. Totul în Biserică are nevoie de sfinţire şi de consacrare.