Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Data: 07 Aprilie 2009

- apolis ( - apolisis â eliberare, ieşire; slv. otpust): rugăciune sau formulă de încheiere a slujbei divine, când credincioşii erau liberi să plece. Apolisul se face printr-o formulă de binecuvântare pe care preotul o rosteşte în faţa uşilor împărăteşti, pomenind în rugăciune pe Mântuitorul Hristos, cinstit în funcţie de evenimentul mântuitor prăznuit (la Crăciun, se spune Cel ce în peşteră s-a născut şi în iesle a fost culcat, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru), pe Maica Domnului (pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale), pe sfinţii zilei săptămânale (luni - sf. îngeri, marţi - Sf. Ioan Botezătorul etc. ), pe sfinţii ocrotitori ai Bisericii, pe autorul Sfintei Liturghii (dacă este vorba de apolisul Liturghiei), pe sfinţii prăznuiţi în ziua respectivă (din calendar), pe Sfinţii Părinţi.

La sfârşitul Sf. Liturghii, preotul dă anafura după Apolis: „Binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni... Slavă Ţie, Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie... Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi!“.

Sunt chemaţi în ajutor sfinţii, ca să fie mijlocitori pentru noi prin rugăciunile lor către Dumnezeu.

Apolisul se face la toate slujbele - Vecernie, Liturghie, Botez, Cununie etc. -, după care credincioşii pleacă. Apolis se numeşte şi Odovania (Otdania), adică ultima zi de slujbă a după-serbării care urmează sărbătorilor împărăteşti şi marchează sfârşitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii (Liturgica generală, Bucureşti, ed. a II-a. 1993, p. 248). (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)