„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Dicţionar liturgic
Ceaslov (II) - Prin bogăţia conţinutului său, Ceaslovul este cartea fundamentală a călugărilor care îşi fac pravila zilnică de rugăciune, a credincioşilor care găsesc în el toate rugăciunile necesare unei zile liturgice: „Aşa vă treceţi bieţi bătrâni/ Cu rugi la Preacurata/ Şi plânge mama pe Ceaslov/ Şi-n barbă plânge tata“ („Bătrâni“, din volumul Poezii, 1963, p. 22).
Ceaslovul era şi cartea fundamentală de învăţătură în veacurile trecute, când şcolile erau organizate de către Biserică, în tinda acesteia, acolo unde copiii învăţau să citească de pe Ceasloave. Să ne amintim episodul povestit de Ion Creangă cu muştele prinse în Ceaslov: „Iar părintele, ba azi, ba mâine, aducând pitaci şi colaci din biserică, a împărţit la fiecare, de ne-a îmblânzit, şi treaba mergea strună; băieţii schimbau tabla în toate zilele, şi sâmbăta procitanie. Nu-i vorbă, că noi tot ne făceam felul, aşa, câteodată; căci, din băţul în care era aşezată fila cu cruce-ajută şi buchile scrise de bădiţa Vasile pentru fiecare, am ajuns la trătaji, de la trătaji la ceaslov, ş-apoi, dă, Doamne, bine! În lipsa părintelui şi a dascălului intram în ţinterim, ţineam ceaslovul deschis, şi, cum erau filele cam unse, trăgeau muştele şi bondarii la ele, şi, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muştelor! Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele şi, când le vede aşa sângerate cum erau, îşi pune mâinile în cap de necaz. Şi cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Bălan şi a ne mângâia cu sfântul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muşte şi ale cuvioşilor bondari, care din pricina noastră au pătimit“. (Ion Creangă, Amintiri din copilărie).
