„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Dicţionar liturgic
- Parastasul (VI) - Parastasele nu se fac în următoarele zile din cursul anului bisericesc: între 20 decembrie şi 7 ianuarie, adică între cele 12 zile dintre Naşterea Domnului şi Bobotează, pentru că bucuria duhovnicească a marilor sărbători din acest răstimp nu trebuie să fie umbrită de doliul pentru cei morţi; la praznice împărăteşti, în Săptămâna Patimilor şi în Săptămâna Luminată (adică de la sâmbăta Floriilor până la Duminica Tomii), deoarece în săptămâna dinainte de Paşte doliul este pentru Domnul Hristos, iar săptămâna următoare este consacrată bucuriei Învierii Lui, motiv pentru care se recomandă ca nici în duminicile Penticostarului (dintre Paşti şi Rusalii) să nu se facă parastase şi nu se fac nici de la lăsatul sec de carne (Duminica înfricoşătoarei Judecăţi) până la Sâmbăta a doua din Postul Mare (Păresimi). În acest răstimp, parastasele se fac numai sâmbăta şi duminica, deoarece parastasele sunt legate de Liturghia Sfântului Ioan sau a Sfântului Vasile, care, în timpul postului, se săvârşesc numai sâmbăta şi duminica (în zilele de rând, de luni până vineri, săvârşindu-se Liturghia Darurilor celor mai înainte sfinţite).
- Penticostar (I) ( - cincizeci) - Penticostarul este perioada dintre Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Duminica tuturor Sfinţilor (duminica de după Cincizecime), adică perioada de bucurie a Bisericii pentru Învierea, Înălţarea la cer a Domnului Hristos şi pentru Pogorârea Duhului Sfânt. Tot Penticostar se numeşte şi cartea de slujbă care cuprinde toate rânduielile liturgice din această perioadă. Penticostarul este perioada pascală şi cincizecimică în care prezenţa Domnului înviat şi puterea de har a Duhului Sfânt înfiinţează şi înviază Biserica şi fiecare membru al ei. Este o perioadă de bucurie, în care postul aspru sau îngenuncherea sunt oprite. Ea este formată din Duminica Învierii Domnului, Săptămâna Luminată şi săptămânile definite de Duminica Tomii - Duminica Mironosiţelor - Duminica Slăbănogului - Duminica Samarinencei - Duminica Orbului - Înălţarea Domnului - Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic - Cincizecimea - - şi Duminica tuturor Sfinţilor - . Aceste Duminici formează împreună o teologie a învierii ca suprema forţă a creaţiei smulsă din universul morţii de Învierea Mântuitorului.
