„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Dicţionar liturgic
Stihira (gr. stihiron; sl. /stihiru, -ra) este un tropar folosit în timpul slujbelor zilei, care pot fi găsite în Minei, Octoih sau în Catavasier.
În mod tradiţional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Modurile stihirarice sunt de viteză „medie“ (mai lentă decât modul irmologic, dar mai rapid decât cel papadic), cântarea fiecărei silabe acoperind adesea două sau trei note. Modul stihiraric este folosit cel mai adesea pentru cântarea stihirilor, dar nu în mod exclusiv. În anumite tradiţii muzicale, modul stihiraric este folosit doar pentru slujbele de duminică sau pentru zilele de praznic, în timp ce stihirile de la slujbele zilnice sunt cântate în modul irmologic. Stihirile sunt folosite cel mai frecvent în contexte liturgice precum: Vecernia (slujba de seară), Litia, Laudele de la sfârşitul Utreniei, slujba de dimineaţă. Stihirile se cântă, de regulă, alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părţi ale Scripturii. În cărţile liturgice se specifică pentru ele cântarea pe un anumit glas. Găsim adesea melodii pe tema stihirilor în înregistrările cu muzică liturgică ortodoxă, unele alcătuite de compozitori cunoscuţi. Astfel sunt stihirile la „Doamne strigat-am“, la Stihoavnă - acestea două la Vecernie -, la Litie, precum şi la Laude - la Utrenie. Conţinutul stihirilor expune în mod doxologic şi epic sensul sărbătorii sau al sfântului respectiv.
