Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Un articol de: Ioan Valentin Istrati - 23 Feb 2009

catavasia este primul imn (strofă, stihiră) dintr-o cântare a unui canon. Etimologic catavasie vine din grecescul - coborâre şi se referă la coborârea Mântuitorului Hristos la iad. Fiecare sărbătoare îşi are catavasiile formate din irmoasele odelor din canonul sărbătorii respective. O altă explicaţie a denumirii de catavasie este că la începuturile Bisericii, cântăreţii celor două strane veneau în mijlocul Bisericii, adică se coborau din strane, pentru a cânta despre pogorârea Mântuitorului. Catavasiile împreună cu irmoasele (primele strofe) canoanelor sunt conţinute în cartea de cult numită Irmologhion. Există şi cartea numită Catavasier, care conţine catavasiile tuturor praznicelor împărăteşti, rugăciunile şi cântările Vecerniei, Utreniei, Liturghiei.

Spre exemplu, catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă la Utrenie încă din ziua sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Templu pe 21 noiembrie. Din această zi, Biserica intră în atmosfera de taină şi de bucurie sfântă a Crăciunului, înainte prăznuind Naşterea Pruncului Iisus. Catavasiile Naşterii Domnului sunt o prelucrare a Omiliei rostite de Sfântul Grigorie de Nazianz în noaptea de Crăciun a anului 380 A.D., prin care marele ierarh proclamă smerenia dumnezeiască a Pruncului veşnic şi unirea lui Dumnezeu cu umanitatea pentru veşnicie în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos: „Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, Cântaţi Domnului tot pământul, Şi cu bucurie popoare, lăudaţi-L, Căci s-a preaslăvit!“.

În aceste cuvinte se arată paradoxul teologic al Naşterii Domnului: smerenia devine slavă, adâncul devine înălţime spirituală, timpul se uneşte cu eternitatea în persoana Pruncului divin, spaţiul cuprinde în sine nemărginirea, punctul conţine întregul univers într-un mod unic, viaţa lumii se umple de viaţa infinită a lui Dumnezeu, fragilitatea Pruncului asumă în sine atotputernicia Celui ce a zidit întregul univers. Bucuria Naşterii Domnului este o bucurie veşnică, ce se revarsă nou şi înnoitor pentru întreaga făptură, ca o nouă naştere a lumii în Hristos.