„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Dicţionar liturgic
Irmosul este prima strofă dintr-o cântare care aparţine unui canon. Vine de la verbul „a lega, a îmbina“ şi arată sensul irmosului de a lega sensul plenar al întregului canon cu cântarea respectivă. Irmosul, de multe ori, concentrează teologic conţinutul întregii cântări sau ode. Textul Irmosului Cântării a noua, închinată Maicii Domnului, este, de multe ori, la Sărbătorile împărăteşti ori mariologice şi Axionul, cântarea de slavă adresată Maicii Domnului la Liturghie, după Epicleză. Exemplu: „Taină străină văd şi preaslăvită (paradoxală), cer fiind peştera, scaun (tron) de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire (încăpere), întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L,
Îl mărim“ . În acest irmos, Sf. Cosma Melodul interpretează mistic antinomia teologică dintre limitarea spaţio-temporală a Pruncului Iisus şi infinitul veşniciei lui Dumnezeu Cuvântul, care se unesc în mod unic, definitiv şi mântuitor în Persoana lui Iisus Hristos.
