Dicţionar liturgic: Ectenia

Ectenia vine de la cuvântul grecesc "ectenis" (întins, prelungit) şi "evhi" (rugăciune), însemnând rugăciune prelungită, stăruitoare sau îndemn stăruitor la rugăciune. Ea este cea mai completă rugăciune de cerere rostită în numele poporului, o sinteză a cererilor Bisericii în cadrul Liturghiei ortodoxe. Ectenia formulează dorinţele, nevoile şi cererile spirituale şi materiale ale întregii adunări, în zeci de formule stabilite de Biserică. Formele ecteniei în cult sunt multiple: ectenia mare, ectenia mică, ectenia întreită, ectenia pentru cei adormiţi, ectenia pentru catehumeni, ectenia cererilor sau diferite ectenii cu cereri speciale.

Ctitor

Ctitor este cel care a zidit, a pictat sau a restaurat din temelii o biserică, un edificiu religios. Biserica acordă ctitorului dreptul de a fi pomenit la diferite slujbe în biserica pe care el a ctitorit-o (drept prevăzut în Novela 123 din Codul lui Justinian). La acesta se adaugă şi dreptul de a fi pictat chipul lui şi al membrilor familiei sale în interiorul bisericii, în semn de dragoste şi recunoştinţă pentru el. Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din 28 februarie 1950, stabileşte: "Numai portretele ctitorilor şi cel al ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfinţit biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor". Cei care au făcut numai o donaţie bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiţi ctitori, ci numai ajutători şi binefăcători ai sfântului lăcaş.

(Dragoş-Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)