Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic: Sărutarea păcii

Dicţionar liturgic: Sărutarea păcii

Data: 08 Iunie 2012

Sărutarea păcii, ca ritual liturgic, era la început o condiţie a participării credincioşilor mireni la săvârşirea Sfintei Jertfe. Ea a fost înlocuită ulterior prin exprimarea comuniunii de credinţă mărturisită de toţi cei prezenţi prin rostirea Crezului. Sărutarea păcii s-a păstrat până astăzi în locul iniţial numai la Liturghia în sobor şi doar pentru slujitori. În timpul cântării ,,Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh", episcopul şi preoţii se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese rostind ,,Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea" şi sărută Cinstitele Daruri şi Sfânta Masă. După acest moment, slujitorii îşi dau succesiv sărutul păcii pe umeri, strângându-şi mâna dreaptă. Sărutarea se dă de trei ori, în numele Sfintei Treimi. Primul dintre slujitori spune: ,,Hristos în mijlocul nostru", celălalt răspunde: ,,Este şi va fi", iar cel dintâi încheie: ,,Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Tiplotă

Tiplota este un mic vas de metal, care stă la Proscomidiar şi în care se încălzeşte apa turnată în potir după săvârşirea Sfintei Jertfe, înainte de împărtăşirea preotului. Această apă caldă se numeşte ,,căldură", simbolizând căldura sângelui care a curs pe Cruce din Trupul Mântuitorului Hristos şi apa amestecată cu sânge când a fost împuns cu suliţa. Ea mai simbolizează şi credinţa caldă cu care trebuie să ne împărtăşim, dar şi căldura Sfântului Duh, aşa cum se spune în formula de binecuvântare a apei calde care se toarnă în potir: ,,Căldura credinţei plină de Duhul Sfânt". Este de reţinut canonul 13 al lui Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, care precizează că ,,nu se cuvine ca preotul să liturghisească fără apă caldă, decât numai de mare nevoie şi numai dacă nicidecum nu se află apă caldă". (Dragoş-Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)