Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar teologic

Dicţionar teologic

Data: 08 Octombrie 2009

- Paisianismul este o mişcare de intensificare a trăirii şi rugăciunii monastice, iniţiată de Sf. Paisie Velicikovski în Moldova, în a doua jumătate a sec. XVIII.

Paisie, pe numele său laic Platon, după ce studiază teologia la Lavra Pecerskaia, se stabileşte la Schitul Poiana Mărului (lângă Râmnicul Sărat), unde devine ucenic al Sf. Vasile de la Poiana Mărului. Pleacă la Muntele Athos, unde va intra în călugărie sub numele de Paisie. Adunând în jurul său mulţi ucenici, el este făcut ieromonah şi duhovnic. Însoţit de o parte dintre ucenicii săi, Paisie revine în Moldova, unde, cu sprijinul mitropolitului Gavriil Callimachi, se stabileşte la Mănăstirea Dragomirna (ctitoria mitro-politului Anastasie Crimca), care era aproape pustie, şi începe organizarea ei într-un spirit cu totul nou. În acest scop întocmeşte un regulament („îndreptar“) din 28 de puncte, cu rânduieli pentru vieţuitorii mănăstirii, deveniţi şi mai numeroşi, fiind nu numai români, ci şi slavi (ruşi, ucraineni) pentru care va şi rândui ca slujbele să se săvârşească şi în limba română şi în lb. slavonă. Regulamentul prevedea: viaţa de obşte, ascultare, smerenie, muncă, sărăcie, respectarea „pravilei călugăreşti“, săvârşirea slujbelor conform Tipicului ş.a. Un accent deosebit se va pune pe viaţa culturală, prin lecturi şi traduceri din scrierile marilor asceţi greci şi slavi, ca: Antonie cel Mare, Isaia Pustnicul, Petru Damaschin, Marcu Ascetul, Teodor Studitul, Macarie cel Mare etc. Paisie întocmeşte o lucrare despre „Rugăciunea minţii“, combătând pe cei care negau valoarea acestei rugăciuni de bază a vieţii călugăreşti. În anul 1779, domnitorul Constantin Moruzi (1777-1782) îl numeşte pe Paisie stareţ la Mănăstirea Neamţ, unde se afla cea mai bine organizată viaţă mănăstirească din Moldova. Paisie va continua activitatea sa, după aceleaşi rânduieli athonite, precum şi activitatea culturală (scrieri originale şi traduceri din Sfinţii Părinţi şi marii asceţi răsăriteni); construieşte un spital şi măreşte numărul chiliilor, căci se aflau acum în mănăstire peste 700 de călugări, unii veniţi de pe tot teritoriul românesc (Ţara Românească şi Ardeal) şi din alte ţări (bulgari, sârbi, greci, ruşi). Paisie formase la Neamţ o adevărată şcoală de traducători. Aici s-a tradus, din lb. greacă în slavonă, şi Filocalia, pe care mitropolitul rus Gavriil a tipărit-o la Petersburg. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)