Dicţionar teologic

- Înălţarea Sfintei Cruci (gr. - i ipsosis tou stavrou sau - stavrofaneia; slv. Vozdvijenie Kresta) este cea mai importantă dintre sărbătorile închinate Sfintei Cruci, la 14 septembrie, numită în popor şi Cârstov (de la slv. Krestovu deni â ziua Crucii sau Cristovul viilor, pentru că este ziua când începe culesul viilor). Ziua aceasta se posteşte, căci aminteşte de Patimile şi moartea Mântuitorului.

Sfântului Împărat Constantin cel Mare i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer şi litere romane împrejurul acesteia, asemenea închipuite cu stele, care ziceau: „Întru aceasta vei birui“ (In hoc Signo vinces). Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o pe aceasta la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte două cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci, împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toată suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului cinstita Cruce, pe care văzând-o poporul, a început a striga: „Doamne miluieşte!“. Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării cinstitei Cruci. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)