Minunile Sfintei Xenia din Petersburg

Sfânta Xenia din Petersburg este pentru foarte mulţi creştini ortodocşi din Rusia, dar şi din alte ţări, una dintre cele mai iubite sfinte. Încă din timpul vieţii a fost cunoscută ca o rugătoare osârduitoare, dăruită de Dumnezeu cu darul înainte-vederii. Şi astăzi, după ce au trecut decenii de la prima ei canonizare în Rusia, oamenii continuă să se adreseze Sfintei Xenia după ajutor şi vin la mormântul ei din cimitirul Smolenski din oraşul Sankt Petersburg. În ziua de pomenire a Sfintei Xenia, oamenii vin în număr şi mai mare la cea căreia îi încredinţează rugăciuni şi speranţe şi primesc ajutor despre care povestesc altora. 

Sfânta Xenia s-a născut într-unul din anii cuprinşi între 1719 şi 1731. Nu se cunoaşte cu exactitate data sau anul naşterii ei. În acel oraş s-a măritat cu cântăreţul Andrei Fiodorovici de la curtea imperială, dar la vârsta de 26 de ani a rămas văduvă. De atunci a îmbrăcat hainele soţului ei, a împărţit averea şi a început să ducă o viaţă de sfântă, stând tot timpul pe străzile Petersburgului în rugăciune pentru soţul ei decedat prea devreme. Cei mai mulţi oameni au considerat că şi-a ieşit din minţi de necaz, dar poliţiştii care au cercetat-o au declarat-o în deplină capacitate mentală. De fapt, Xenia nu-şi ieşise din minţi, ci luă asupra sa cea mai grea luptă ascetică din tradiţia ortodoxă - nebunia de dragul lui Hristos.

Peregrinând prin oraş, Sfânta Xenia avea o viaţă de ascet, ajutând pe nevoiaşi şi rugându-se pentru ei. Atunci când s-a construit biserica închinată icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Smolenskaia”, Sfânta Xenia căra noaptea cărămizi pentru zidire. Chiar şi milostenia pe care o primea, sub forma unei mici monede numite de ea „ţarul pe cal”, pentru că asta era efigia, o împărţea celor săraci şi înfometaţi. Pentru acestea Dumnezeu a înzestrat-o cu darurile facerii de minuni şi prorocirii. Orăşenii au început să bage de seamă cum copiii bolnavi se însănătoşeau după ce erau ţinuţi în braţe de Sfânta Xenia. Dacă lua ceva de la ghereta vreunui negustor, aceluia începeau să-i meargă foarte bine vânzările. De multe ori a ajutat fetele să se mărite, indicându-le chiar unele pericole din partea potenţialilor miri sau prezicându-le o căsnicie fericită. În ajunul praznicului Naşterii Domnului din anul 1761 a început să alerge pe străzi şi să strige că e vremea de făcut clătite. După tradiţia rusească se fac clătite în săptămâna brânzei dinaintea Postului Mare sau la parastase. După câteva zile muri împărăteasa Elizaveta Petrovna în Palatul de vară din Petersburg. În 1764, Sfânta Xenia a prezis şi moartea noului împărat, Ioan Antonovici.

Odată a mers la o cunoştinţă, Parascheva Antonova, care luase casa Xeniei după ce ea alesese să stea pe străzi. I-a spus femeii că stă să împletească şosete, dar Dumnezeu i-a trimis un copil. Femeia nedumerită a început să se uite în jur şi apoi a mers spre cimitirul Smolenski, unde stătea de obicei Sfânta Xenia. Acolo a văzut o femeie însărcinată, lovită de o şaretă cu cai. Înainte de a muri, femeia născu. Parascheva a luat băieţelul născut la ea acasă, apoi l-a înfiat.

Rugându-se astfel şi făcând fapte bune şi milostenie timp de patruzeci şi cinci de ani, Sfânta Xenia s-a mutat la Domnul în anul 1803. A fost înmormântată la cimitirul Smolenski, unde a stat cea mai mare parte a vieţii ei, nu departe de biserica la care a pus umărul să fie zidită. În 1988 a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhia Română a inclus-o în calendar în anul 2020.

Scrisori către Sfânta Xenia

Minunile Sfintei Xenia nu au încetat până în zilele noastre. Cu mult timp înainte de canonizarea ei, oamenii mergeau la mormântul ei şi luau de acolo pământ. Din cauza mulţimii oamenilor care făceau acest lucru, mormântul rămânea fără pământ deasupra nivelului solului şi a fost nevoie de aducerea ţărânii acolo de mai multe ori. Chiar şi piatra funerară, care crăpase la un moment dat, a fost luată bucată cu bucată. În 1902, deasupra mormântului a fost zidit un paraclis, în care intră acum oameni veniţi din toate părţile lumii pentru a cere ajutor şi mijlocire sfintei.

Preotul Evgheni Şoghenov de la Biserica Smolenskaia a declarat în multe rânduri pentru revista rusească „Foma” că în fiecare zi, pe drumul spre paraclisul de la mormântul Sfintei Xenia, sunt foarte mulţi oameni care vin să ceară ajutor, dar şi să mulţumească pentru ce au primit. Unii au intrat la facultate, alţii s-au vindecat de boli grave... În fiecare săptămână, la biserica cimitirului sunt aduse pomelnice şi scrisori către Sfânta Xenia. Reprezentanţii parohiei merg de câteva ori pe săptămână la poştă, de unde iau o mulţime de ­scrisori, scrise de persoanele în vârstă mai ales. Sunt scrisori venite şi din alte ţări uneori. A fost o scrisoare colectivă de la un orfelinat. Scrisorile sunt duse apoi într-un coş la Paraclisul Sfintei Xenia, unde sunt pomeniţi cei care au scris. Toţi cei care au trimis scrisoare Sfintei Xenia primesc drept răspuns o petală de trandafir, binecuvântată la mormântul sfintei. Aceste petale oamenii apoi le lasă în uleiul de la candelă, cu care se ung spre binecuvântare şi tămăduire.

A scris odată un bărbat care povestea că s-a îmbolnăvit grav şi nu avea speranţă de vindecare. Cineva dintre cunoştinţe l-a sfătuit să meargă la Sfânta Xenia sau, dacă nu poate, măcar să trimită o scrisoare la paraclisul de la mormânt. Bărbatul a scris scrisoare şi a primit drept răspuns petala de trandafir, pe care a pus-o în uleiul de la candelă şi s-a uns cu acel ulei. S-a întâmplat o minune: bărbatul s-a însănătoşit. La finalul scrisorii era scris: „Ştiţi? Eu sunt acum un cu totul alt om! Nu beau, nu fumez, merg la biserică şi mă împărtăşesc”. Aşa că scopul principal al apropierii de sfinţi şi de Sfânta Xenia este ca, prin aceasta, să ne apropiem şi de Dumnezeu. Pe lângă scrisorile prin poşta clasică, oamenii au început să scrie, din ce în ce mai des, prin email. Biserica din cimitirul Smolenski are acum o broşură săptămânală în care publică conţinutul cel mai interesant din scrisorile primite.

Minuni prin rugăciunile Sfintei Xenia

Prin mijlocirea Sfintei Xenia oamenii îşi pot găsi jumătatea şi să aibă copii. Aşa s-a întâmplat cu soţia preotului Nikolai Babkin din Rusia, după cum reiese tot dintr-o scrisoare trimisă Sfintei Xenia şi publicată în revista „Foma”: „Când aveam paisprezece ani, am început să merg la biserică şi am ales calea credinţei. Voiam ca toată viaţa mea să aibă legătură cu curtea bisericii şi, pentru asta, ar fi fost potrivit să devin soţie de preot”. Viitoarea preoteasă s-a rugat Sfintei Xenia, după ce citise în viaţa ei că în secolul al XIX-lea, cu pământ de la mormântul sfintei s-a vindecat un mare principe rus, viitorul ţar Alexandru al III-lea. Pământul fusese pus de soţia aceluia sub perna pe care dormea. Noaptea, Sfânta Xenia apăru în vis soţiei principelui şi îi spuse că soţul ei se va vindeca, iar ei vor avea în curând o fetiţă. Aşa se născu cel de-al patrulea copil al familiei, numit Xenia. Această istorie a inspirat-o pe Alina, care a început să se roage Sfintei Xenia, promiţând că va pune numele primei fetiţe Xenia. La două zile după ce a început să citească Acatistul Sfintei Xenia, Alina se întâlni cu viitorul soţ, iar primul lor copil fu o fetiţă pe care au numit-o Xenia.

Alte minuni ale Sfintei Xenia au fost legate de construcţia de biserici, pentru că ea a ajutat în timpul propriei vieţi la zidirea Bisericii Smolenskaia.

Numărul mărturiilor despre minunile săvârşite de Sfânta Xenia este foarte mare şi creşte în fiecare zi. Cărarea spre mormântul unde e paraclisul nu e niciodată goală, pentru că oamenii stau acolo la rând să primească ajutor şi mângâiere în necazurile pe care le au, dar şi să mulţumească pentru binefacerile primite prin mijlocirea acestei sfinte atât de populare.