„Doamne, la cine ne vom duce?”

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Ioan 6, 56-69

Când Domnul Iisus Hristos a vorbit despre Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, mulţi s-au îndepărtat de El. Socoteau că este ceva absurd să consumi trupul cuiva. Însă uitau un lucru: Cel care le vorbea nu era un învăţător oarecare, ci era chiar Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul nostru. Puţina credinţă i-a făcut pe mulţi să se retragă din preajma Sa şi să nu-L mai urmeze. Şi astăzi putem găsi mulţi care nu înţeleg ce este Sfânta Împărtăşanie sau care văd în aceasta un simplu ritual şi au mari rezerve în a crede că în Sfântul Potir este chiar Hristos. Însă, nu tot ceea ce este logic este şi adevărat, sau tot ce este adevarat este şi logic! Sunt lucruri pe care mintea nu le poate pătrunde şi cărora nici nu le poate da o valoare reală. Domnul Hristos, văzând poticneala lor, i-a întrebat pe ucenici: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi?” Răspun­sul ucenicilor are valoarea unei mărturisiri: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” Doar cu El dobândim veşnicia!