„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Domnul Hristos este bucurie şi speranţă pentru toţi oamenii
Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Matei 16, 20-24
Pătimirile, condamnarea şi răstignirea Domnului Iisus Hristos au avut loc într-o primăvară. A fost poate cea mai tristă primăvară. Însă, dacă ne gândim la Învierea Mântuitorului, putem spune că a fost şi cea mai luminoasă. Prin Jertfa Sa s-a înălţat semeţ Crucea, iar pe ea s-au copt fructele Învierii. Primăvara, prin perioada de post rânduită, să ne preocupăm şi de înfrumuseţarea sufletului nostru! Pentru curăţenia de primăvară, să ne folosim de post, rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie! Cu Sfânta Cruce desţelenim ogorul sufletului. Rugăciunea este sămânţa bună din care vor răsări vlăstarii cu poame bune. De spovedanie ne ajutăm atunci când curăţim crengile uscate şi neroditoare. Prin împărtăşanie dobândim bucuria celui care gustă din binecuvântatul rod al Euharistiei. Domnul Hristos este bucuria şi speranţa primăverii, rodirea verii, belşugul toamnei şi imaculatul iernii. Primavara este anotimpul Învierii!