„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Domnul veghează ca viaţa noastră să fie una a sfinţeniei
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Ioan 10, 1-9
Sfântul Ioan Evanghelistul ne prezintă parabola despre Păstorul Cel Bun. Înţelegem că Domnul Hristos este Bunul Păstor Care se îngrijeşte de turma Sa cuvântătoare. Unde hrana este mai bogată şi apa mai curată, acolo va mâna turma. Domnul veghează neîncetat pentru ca viaţa noastră să fie una a sfinţeniei. Cei care urmează poruncile Mântuitorului vor moşteni Împărăţia cerurilor. Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, au fost vrednici urmaşi ai Domnului Hristos şi pentru aceasta îi numim „întocmai cu Apostolii”. Sfântul Constantin cu multă înţelepciune a adus pacea în imperiu şi în Biserică. Sfânta Elena a adus la lumina zilei Crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Aşa se cuvine să ne rugăm în această zi: Sfinţilor Constantin şi Elena, rugaţi-vă pentru mântuirea sufletelor noastre!