Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă. Marcu 2, 14-17
Multe nedumeriri a stârnit Domnul Hristos când a stat la masă cu vameşii şi cu păcătoşii. Probabil, mulţi au gândit că acest Învăţător tolerează faptele şi comportamentul celor care erau consideraţi un fel de paria. Într-un alt context, El avea să întrebe: Cine Mă va vădi pe Mine de păcat? Acestor voalate acuzaţii, Mântuitorul le-a răspuns cu dragoste de părinte şi cu înţelepciune divină. Pentru că fariseii şi cărturarii se considerau drepţi şi sfinţi, Domnul Hristos le-a arătat că dincolo de faptele Legii vechi stă dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Cum ar fi dacă un medic nu ar mai merge să îngrijească un bolnav? Cum ar fi dacă Dumnezeu nu şi-ar mai îndrepta privirea asupra noastră? Nu este o contradicţie între cele spuse şi cele săvârşite, ci toate s-au făcut datorită dragostei pe care Dumnezeu o are pentru om. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Dragostea este bucuria de a face şi altora bucurie”.
