„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Duceţi până la capăt crucea căsătoriei”
Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăşi: „Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. Matei 5, 27-32
Evanghelia de astăzi continuă să ne prezinte „Predica de pe munte” a Domnului Iisus Hristos. El învăţa mulţimile şi aducea lămuriri despre gravitatea păcatului desfrânării, a infidelităţii şi neîncrederii dintre soţ și soție. Din cauza acestui păcat multe inimi sunt rănite, familii distruse şi suflete deznădăjduite. Cea mai mare suferinţă o trăieşti atunci când îţi vezi dragostea înşelată, sentimentele trădate şi încrederea umilită. Dragostea nu este o toană de moment, ci un examen de maturitate; nu este doar o atracţie temporară, ci taina inimilor şi a sentimentelor de durată. E uşor a te însura, dar e greu a întemeia o familie. Căsnicia se clădeşte având ca bază solidă şi indestructibilă dragostea dintre un bărbat și o femeie. Când în viaţa de familie vin şi momente când este pusă la încercare dragostea soţului sau soției, să vă amintiți jurămintele făcute înaintea lui Dumnezeu. Părintele Paisie Olaru ne spunea: „Cu ajutorul lui Dumnezeu să duceţi până la capăt crucea căsătoriei”.