„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Dumnezeu, în Care spui că nu crezi, crede El în tine”
Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. Matei 21, 23-27
Învăţaţii iudei au dorit să ştie care este sursa autorităţii Domnului Iisus Hristos. Nu înţelegeau cum a înmulţit pâinile şi peştii, cum a înviat din morţi pe fiica lui Iair sau pe fiul văduvei din Nain, cum a izgonit pe demoni sau ce a făcut pentru a reda auzul celor surzi şi vederea celor orbi. Cred că şi pe noi ne frământă astfel de întrebări. Mântuitorul nu explică direct, ci lasă faptele să vorbească. Ştiau cei de atunci, şi ştim şi noi acest lucru, că minuni nu poate săvârşi decât cineva care are autoritate divină, cineva sfânt. Or, iudeii tocmai acest lucru nu doreau să-l accepte: că în faţa lor era un om sfânt; Acesta era Fiul lui Dumnezeu. Acest învăţat din Galileea era altfel decât ei. Domnul Hristos nu căuta popularitatea ieftină, ci vorbea cu autoritatea unui profet şi săvârşea minuni cu puterea Sa dumnezeiască. Mulţimile au dorit să-L pună rege, fariseii L-au înălţat pe cruce. Părintele Nicolae Steinhardt aşa spunea: „Dumnezeu, în Care spui că nu crezi, crede El în tine”.