„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau,
După încercări urmează bucuria duhovnicească
Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? Luca 8, 22-25
Cuvintele Apostolilor, „Învăţătorule, pierim”, reprezintă strigătul sufletelor însetate după binecuvântarea Domnului Iisus Hristos. Fiind în barca acestei vieţi, uneori ne înfricoşăm de mulţimea furtunilor şi a ispitelor care vin asupra noastră. Din neascultare, teribilism sau din nesăbuinţă ajungem să ne facem singuri rău. Depărtarea de Domnul Hristos şi de poruncile Sale ne amăgeşte cu o falsă libertate şi ne aduce în suflete un nesfârşit zbucium. Ucenicii Mântuitorului, deşi erau pescari cu experienţă şi navigatori iscusiţi, s-au văzut depăşiţi de situaţie. Şi atunci au strigat la Hristos. Au fost apoi întrebaţi ucenicii: „Unde este credinţa voastră?” Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina aşa ne învaţă: „Încredinţaţi-vă lui Dumnezeu cel bun şi El vă va povăţui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească”.