În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se
„Eu sunt pâinea vieţii”
Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi. Ioan 6, 35-39
Zilele de miercuri şi vineri din această săptămână sunt „aliturgice“, adică nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Din acest motiv nu avem pericope evanghelice rânduite a se citi în cadrul cultului divin public. Acest fragment a fost ales pentru îndemnul pe care ni-l face pentru o pregătire mai temeinică pentru vremea postului. Sunt profunde cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată“! Domnul Hristos nu se referă la o simplă pâine, ci la pâinea vieţii şi la setea de a-L cunoaşte şi urma pe Mântuitorul lumii. El S-a jertfit pe altarul Golgotei pentru a noastră mântuire. Cuvintele Sale nu sunt simple promisiuni, ci El ne oferă şi mijloacele prin care putem să dobândim veşnicia. Atunci când ne împărtăşim, primim Sfântul Trup şi Sfântul Sânge, ca merinde pentru drumul spre veşnicie. Prin Sfânta Împărtăşanie simţim că primim o fărâmă de har şi o picătură din dragostea divină.