Fiecare zi, o treaptă pe scara mântuirii

Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim. Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi, Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu. Luca 13, 19-29

O întrebare frământa pe ucenici: „Oare sunt puţini cei ce se mântuiesc?”. La această întrebare Domnul Iisus Hristos a răspuns amintind de vremea judecăţii. Când Dumnezeu ne va judeca, fiecare suflet va primi locul cuvenit în Împărăţia Sa. Până în acel moment, Mântuitorul îndeamnă pe fiecare urmaş al Său să se ostenească şi să-şi dorească mântuirea. Mântuirea noastră are ca primă condiţie săvârşirea faptelor plăcute lui Dumnezeu. Vedem că fără efort şi implicare personală nu putem nădăjdui la dobândirea mântuirii. Străduinţa aceasta nu trebuie să înceapă doar la vârsta bătrâneţii, ci este necesar să fie o constantă a vieţii noastre. La tinereţe ne formăm deprinderile duhovniceşti, iar la bătrâneţe corectăm ceea ce se mai poate corecta. Să avem ca exemplu pe oamenii cei plăcuţi lui Dumnezeu. De altfel, fiecare zi a vieţii noastre reprezintă o treaptă pe această scară a mântuirii. O vorbă înţeleaptă aşa ne învaţă: „Pământul pe care trăim este poarta cerului”.