Folosul întrebării și bucuria răspunsului

Şi într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, Şi, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere? Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut în el? Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc. Şi au răspuns că nu ştiu de unde. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. Luca 20, 1-8

 Acum două mii de ani, când Domnul Iisus Hristos a venit la Templu, cei de acolo au început să-I adreseze diverse întrebări, de exemplu de unde are puterea sau autoritatea de a învăţa. Cum a vindecat boli incurabile? Cum a reuşit să învie pe cineva care murise? Erau multe întrebări care aşteptau răspunsuri pe măsură. Nu era vorba doar de curiozitate, ci de ceva mai pro­fund; cu siguranţă doreau să se lumineze. Sunt şi întrebări puse de dragul întrebării, însă sunt şi întrebări adresate din dorinţa de a te înţelepţi. Mântui­torul a căutat să aducă fiecăruia cu­venita lămurire. Cei care au dorit să ia aminte, s-au luminat, ceilalţi, care doar căutau un prilej de discuţie, au rămas cu între­bările. Oare ne dăm seama câte întrebări şi rugăciuni ascultă Mântuitorul? Şi fiecare aşteaptă răspuns pe măsură. Dacă ni s-ar oferi şansa unică în viaţă să adresăm o singură întrebare Domnului Hristos, oare ce L-am întreba?