Gastronomia pentru copii: Bruschete cu roşii, busuioc şi brânză

Dragi copii,

În rubrica zilei de astăzi vom învăţa o reţetă extrem de simplă, sănătoasă şi gustoasă, tocmai bună de servit drept gustare, atunci când vă întoarceţi de la şcoală sau de la grădiniţă.

Ingrediente:

6-7 roşii de mărime medie, 5 căţei de usturoi, 1 lingură ulei de măsline, 7 frunze proaspete de busuioc (sau busuioc uscat, la plic, dacă nu aveţi proaspăt), 1 fir de sare, 1 fir de piper, 1 baghetă, pătrunjel mărunţit, brânză (feta ori o brânză mai moale şi mai puţin sărată) tăiată cubuleţe (dacă brânza este mai sărată, atunci nu mai adăugaţi sare în compoziţia de roşii).

Preparare:

1. Roşiile se spală, se şterg de apă şi se taie în felii mai groase, iar apoi în cubuleţe mici. Se prepară într-un vas un amestec din roşii tăiate cubuleţe care se amestecă cu sare, piper, ulei de măsline, busuioc şi 2-3 căţei de usturoi tocat fin.

2. Se taie bagheta în felii puţin mai groase, care se prăjesc la aparat sau în cuptor. Feliile de baghetă trebuie să fie rumenite pe amândouă părţile şi destul de crocante.

3. Se ung feliile de baghetă cu usturoi.

4. Apoi, cu o linguriţă se aşază din amestecul de roşii peste feliile unse cu usturoi.

5. Brânza se taie felii mai groase, iar, apoi, mici cubuleţe care se aşază peste bruschete.

6. Pătrunjelul spălat şi scurs de apă se toacă mărunt şi se presară peste amestecul de roşii de pe feliile de bachetă.

Asta-i tot! Poftă bună!

Istoria roşiei

Cuvântul „tomată“ (adică roşie, cum i se mai spune) vine din englezescul „tomato“, care îşi are originea în cuvântul „tomatl“, aşa cum i se spunea în perioada aztecă din Mexic. Atunci când a fost descoperită, în secolul al XVI-lea, s-a crezut că roşia este otrăvitoare, poate şi din cauza culorii sale strălucitoare.

În 1519, conquistadorul spaniol Hernan Cortes a descoperit roşiile în grădina regelui aztec Moctezuma şi a adus seminţe şi în Europa, unde roşiile au fost plantate drept ornament, din curiozitate, fără a fi însă consumate.

Italienii numeau roşiile la început „pomi dâoro“, adică „mere de aur“, şi le consumau cu ulei, sare şi piper, pe când francezii le spuneau „pommes dâamour“ adică „merele dragostei“.

Astăzi, roşia este leguma indispensabilă în prepararea sosului de roşii, a salatelor, a aperitivelor, sandvişurilor, supelor de roşii şi a ciorbelor, dar şi a mâncărurilor scăzute.