Hristos ne oferă permanent certitudinea Învierii

Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui. Marcu 3, 20-27

Dacă nu au putut să înţeleagă învăţăturile Domnului Iisus Hristos, cărturarii L-au acuzat că lucrează cu puterea lui Belzebut. Această acuzaţie era una foarte gravă şi cei care s-au folosit de ea au ştiut ce efect poate avea. Au fost siguri că nimeni nu ar mai fi ascultat şi nu ar mai fi urmat un exaltat sau un posedat. Însă în ochii celor de atunci cuvintele pline de venin ale cărturarilor nu au fost pe măsura aşteptărilor. Mulţi fuseseră martori la minunile Domnului Hristos, iar cuvintele Sale erau pline de înţelepciune. Pentru a îndepărta acuzele aduse, Hristos le-a oferit o argumentaţie logică: poate satana să alunge pe satana? Unii au înţeles, alţii încă mai susţin nefondatele şi ciudatele acuze. Cine respinge pe Fiul lui Dumnezeu şi învăţăturile Sale mereu va găsi argumente în fa­voarea celor susţinute. Acuzele nu sunt noi, ci doar ambalate mai sofisticat. Domnul Hristos nu ne aduce îndoieli distructive, ci mereu ne oferă certitudinea Învierii.