Împreună formăm Biserica condusă de Hristos

Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit; Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică. Pentru că ziceau: Are duh necurat. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea. Marcu 3, 28-35

Probabil nu sunt mulţi cei care înţeleg la justa valoare cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea”. În general, noi când vorbim despre mamă, privim spre cea care ne-a dat viaţă. Însă Mântuitorul ne oferă o altă perspectivă, una spiri­tuală, care depăşeşte graniţele legăturilor de sânge. Prin faptul că noi credem în Dumnezeu, că subscriem şi ne străduim să ne ducem viaţa în conformitate cu învăţăturile Domnului Hristos, că avem ca temelie a credinţei Învierea Sa, devenim frate şi soră cu oricare creştin din orice colţ al lumii. Nu mai suntem separaţi de distanţe, culoarea pielii sau stare materială, ci toţi formăm Biserica condusă de Fiul lui Dumnezeu. Ne simţim onoraţi de faptul că Domnul Hristos ne numeşte pe noi fraţi ai Săi, însă acest lucru trebuie să ne şi responsabilizeze. Să ne întrebăm: Oare faptele vieţii noastre sunt ale unor fii ascultători?