Înţelepciune biblică: A-ţi lua crucea în fiecare zi

"Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie" (Luca 9, 23).

Spre deosebire de relatările celorlalţi evanghelişti (Matei 10, 38; 16, 24 şi Marcu 8, 34), Luca introduce o nuanţă esenţială în îndemnul hristic: "să-şi ia crucea în fiecare zi".

La o primă lectură, "luarea crucii" poate fi interpretat ca îndemnare spre martiriu, spre moartea violentă pentru Hristos, asemenea creştinilor din primele veacuri. Dacă nu e greşit să înţelegem acest lucru din relatările evangheliştilor Matei şi Marcu, Luca pare însă să transmită altceva. "A-ţi lua crucea în fiecare zi" e departe de ideea martiriului a cărui caracteristică, între altele, este unicitatea; nu poţi fi zi de zi martir. Şi atunci ce vrea să însemne "luarea crucii în fiecare zi"? Pentru unii exegeţi, "lepădarea de sine" şi "luarea crucii în fiecare zi" reprezintă cele două condiţii ale apostolatului, ale situării în imediata vecinătate a lui Hristos. Fapt bine ştiut, acestea sunt cuvintele cu care Iisus şi-a chemat viitorii apostoli, însă durata lor o depăşeşte pe cea a vieţii pământeşti a Mântuitorului. Astfel, oricine şi în oricare timp istoric poate deveni un discipol al lui Hristos respectând aceste două condiţii.

"A lua crucea" este greu, însă "a o lua în fiecare zi" este şi mai greu. Iată subtilitatea transmisă de Luca. Aici accentul cade pe continuitate, pe permanenţa acestui efort de a-L urma pe Hristos. Pentru teologul John Henry Newman, "lepădarea de sine" şi "luarea crucii în fiecare zi" înseamnă "practica neîncetată a micilor îndatoriri care nu ne sunt pe plac".