Înţelepciune biblică: Adevărata fericire

"Unde este deci fericirea voastră?" (Galateni 4, 15)

Nimeni nu poate fi fericit cu adevărat dacă nu are credinţă şi nu trăieşte cu speranţa mântuirii.

Acele principii şi virtuţi care pot face viaţa fericită după moartea celui care le-a practicat pe drumul desăvârşirii sale cât a trăit în lume pot face fericită viaţa omului şi aici, pe pământ, căci ele sunt valori creştine valabile pentru toate generaţiile. Punând în practică cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi iubirea, creştinul poate păstra o legătură permanentă cu Dumnezeu pe tot parcursul vieţii sale şi cu ajutorul harului divin el capătă putere să împlinească voia Lui. Cultivând şi virtuţile morale, cum ar fi: înţelepciunea, dreptatea, curajul, cumpătarea, blândeţea, răbdarea, umilinţa, omul poate avea o mai bună înţelegere cu semenii săi.

În timpul vieţii, omul poate fi mulţumit de ceea ce i-a dat Dumnezeu, de realizările sale, să se bucure de familie, de prieteni, dar fericit cu adevărat era în Rai, în starea paradiziacă de dinainte de păcatul primilor oameni, atunci când omul era nemuritor, căci Dumnezeu "a zidit pe om spre nestricăciune" (Înţelepciunea lui Solomon 2, 23).

Prin cele nouă Fericiri, Dumnezeu arată cum se poate ajunge la adevărata fericire, care este de fapt mântuirea, adică restabilirea stării paradiziace şi refacerea chipului lui Dumnezeu în om, când "acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire" (I Cor. 15, 54).